Rachete sol-aer SA-2 (VOLHOV)

 Presa românească din exil a relatat în primăvara anului 1989 despre faptul că subordonaţii lui Nicolae Ceau­şescu colaborau cu societatea el­ve­ţiană "Constance", o filială a concer­nu­lui industrial vest-german "Mes­ser­schmitt-Bölkow-Blohm" (MBB), în scopul fabricării în România a ra­che­tei sol-sol "Condor II".


Activitatea s-ar fi desfăşurat într-o uzină parţial subterană şi protejată "de un impresio­nant baraj de beton". Ştirea-şoc avea la bază două articole apărute în ace­eaşi perioadă, în revista vest-germană Der Spiegel. Pentru a afla ce era ade­vărat în acuzaţiile respective (în opi­nia noastră, acestea erau lipsite de o ve­rificare elementară a informa­ţiilor), ne-am îndreptat atenţia către do­cumentele existente în fosta arhivă a PCR, precum şi către o serie de do­cu­mente NATO, declasificate în ultimii ani. 

 Astfel, am aflat că doar patru state membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia deţineau sisteme de rachete antiaeriene SA-75 "Volhov" (SA-2 "Gui­de­line", în codul NATO) la data de 31 decembrie 1960: Uniunea Sovietică, RDG (cinci poziţii de tragere confirmate - la Glau, Jueterbog, Damm, Ra­uen, Klosterfelde şi Proetzel), Bulga­ria (trei poziţii de tragere descoperite la periferia Sofiei) şi Albania (o poziţie de tragere situată în imediata apro­pie­re a oraşului Durres).

Un an mai târziu, într-un alt document NATO, s-a precizat faptul că ar­matele maghiară şi română au pri­mit sisteme de rachete antiaeriene SA-75 (în cursul anului 1961). Acestea au fost prezentate cu ocazia sărbătoririi "Zilei Eli­berării", în cadrul paradelor mili­tare desfăşurate la Budapesta (4 apri­lie 1961), respectiv la Bucureşti (23 au­gust 1961). 

Totodată, experţii militari NATO considerau că Armata română avea la dispoziţie cel puţin şapte sisteme de rachete antiaeriene SA-75, iar Armata maghiară ar fi avut în jurul Bu­da­pestei 10 poziţii de tragere pentru ace­laşi tip de instalaţii antiaeriene, din­tre care două erau deja ope­ra­ţionale. O parte din informaţiile res­pec­tive pot fi confirmate cu ajutorul a trei documente româneşti inedite. În primul dintre acestea (din septembrie 1960), Gheorghe Gaston Marin preciza: "Pentru îmbunătăţirea calitativă a apărării antiaeriene a ţării, până în anul 1965, Armata română să fie în­zestrată cu patru regimente de ra­chete pământ-aer (...) Dotarea apă­rării antiaeriene a ţării cu mijloace de artilerie antiaeriană clasice nu asi­gu­ră o aco­perire eficace a teritoriului ţă­rii faţă de mijloacele moderne de luptă. 

Pentru a asigura acoperirea unor obiective politico-economice im­por­tante, este necesar să se importe 3 divizioane tehnice şi 15 divizioane de foc, pentru a realiza până la sfâr­şi­tul anului 1965 un număr de 4 re­gimente de rachete pământ-aer".