Un lansator mobil de rachete antinava (pe 4 axe)-cu 2 silozuri

Ministerul Apărării vrea să anuleze cadrul legal pentru o licitație de circa 137 de milioane de euro cu offset 80% pentru sisteme de coastă cu rachete anti-navă și promovează un proiect de lege pentru o achiziție directă, guvern la guvern cu SUA. Noua achiziție vizează firma americană Raytheon (Patriot) și racheta Naval Strike Missile, dar bugetul propus crește la 200 de milioane de euro, fără componentă de offset, fără asistență tehnică și nici măcar transport internațional asigurat pentru bateriile de coastă. Competitorul european MBDA, cel care se afla în pole position la licitația inițială, acuză acum că argumentele folosite de MApN sunt „părtinitoare” și „înșelătoare” și „distorsionează concurența”.
MApN are acum în proces de dezbatere publică o Hotărâre de Guvern prin care să abroge o altă HG din 2018 ce stabilea cadrul pentru derularea unei proceduri competitive (n.r. similar unei licitații) de 137 milioane de euro cu offset 80% pentru achiziția de „Sisteme de Instalații Mobile de Lansare rachete antinavă” (SIML).
În paralel, tot în consultare publică, MApN promovează un proiect de lege prin care România se angajează guvern la guvern cu SUA să cumpere de 200 de milioane de euro sisteme mobile de lansare rachete anti-navă NSM de la compania Rayhteon, aceeași de la care România a cumpărat și sistemul Patriot.
În Proiectul de Lege însă se detaliază că cele 200 de milioane de euro fără TVA sunt doar pentru achiziția produselor, „excluzând costurile privind participarea industrială, transport internațional, asistență tehnică, urmând ca valoarea exactă să fie stabilită în urma demarării procedurii de achiziție”. Cu alte cuvinte tot pachetul ar fi mult mai scump și este incert la ce procent s-ar putea ridica echivalentul unui offset în noua înțelegere.

Wanda-Tai (3) - Fantoma de la Opera busteni de tămâie - 163 Blog

                   http://celebritatii.blogspot.ro/2012/06/wanda-tai-3-fantoma-de-la-opera-busteni.html             Bulă şi Ştrulă, 3-4 anişori fiecare, se duc la femei. ... ÎNVĂŢĂTOAREA: Bulă, să vină taică-tău mâine la şcoală! ... cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n ... voturi pentru, 163 contra si 7 abţineri". ❖. Sute de ... spune că mai există o cameră, dar e cu o fantomă. ... operă, mă, teatru, operetă, înţelegeţi?!      

Tancul românesc TR 85 M "BIZONUL"

Tancul TR-85 (Tanc Românesc Model 1985) este un tanc principal de luptă proiectat în România, bazat pe șasiul tancului TR-77-580 (succesorul românesc al lui T-55). Varianta modernizată a acestui tanc, TR-85M1 "Bizonul", este compatibilă cu standardele NATO.După evenimentele cunoscute sub numele de "Primăvara de la Praga", Republica Socialistă România a adoptat o nouă doctrină națională de apărare. Aceasta necesita o industrie proprie de armament. În luna aprilie a anului 1968 este prezentat Consiliului de Apărare al țării un raport privind fabricarea tancurilor în România. La 13 octombrie 1972, acest raport este aprobat. Programul de fabricare în țară a unui tanc mijlociu românesc a fost demarat pe 13 mai 1974.

Tancul urma să aibă o greutate de aproximativ 40 de tone, un tun de calibru 100 mm și un motor de 800 de cai putere. Primul pas către proiectarea unui tanc românesc a fost obținerea unei licențe pentru fabricarea a 400 de tancuri T-55, adaptate însă cerințelor Armatei Române și posibilităților industriei naționale. Versiunea românească a tancului sovietic T-55 a fost denumită TR-77, fiind proiectată între anii 1974 și 1980. Varianta finală, denumită TR-77-580 (Tanc Românesc model 1977 cu motor de 580 de cai putere), a fost fabricată între 1979 și 1985. Tancul TR-77 a fost un model tranzitoriu prin care industria de armament autohtonă a căpătat experiență în fabricarea vehiculelor blindate grele.

Vehiculul blindat uşor DINGO 2

Blindat uşor pentru teatrele de operaţii Maior Luigi-Mihail COJOCARU În perioada 3-4 iunie, Statul Major al Forţelor Terestre a găzduit un stand de prezentare a vehiculului blindat uşor DINGO 2. Pe parcursul acestor zile,  standul a fost vizitat de către şeful Statului Major al Forţelor Terestre, general-locotenent dr. Teodor Frunzeti, personal de specialitate din cadrul acestui eşalon şi din structurile subordonate, de şeful Departamentului pentru Armamente din cadrul Ministerului Apărării, general-maior dr. inginer Ion-Eftimie Sandu, precum şi de către o delegaţie a Comisiei pentru apărare şi siguranţă naţională a Senatului României, din care au făcut parte senatorii Mihail Popescu şi Karoly-Ferenc Szabo.  Click pe imagine pentru galeria foto DINGO 2 este relativ recent intrat în dotarea Bundeswehr-ului (Forţelor Armate Germane) şi, potrivit relatărilor specialiştilor firmei producătoare - Krauss-Maffei Wegmann - prezenţi la această activitate, vehiculul a trecut cu succes examenul dur al teatrului de operaţii, rezistând la exploziile dispozitivelor improvizate, frecvent întâlnite pe rutele din Afganistan, unde Germania participă cu trupe la misiunea Forţei Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate (ISAF). Pentru a ne forma o imagine de ansamblu asupra performanţelor acestui mijloc de luptă, reprezentanţii firmei producătoare au pus la dispoziţia publicului vizitator câteva date tehnice importante. Astfel, DINGO 2 dispune de: un număr de locuri pentru nouă persoane (comandant, mecanic conductor şi şapte luptători); putere: 20 CP/tonă; lungime: maximum 6 m; lăţime: maximum 3 m; înălţime: maximum 2,4 m; viteză maximă pe şosea: 100 km/h; pantă maximă: longitudinală 30 grade, transversală 17 grade; autonomie: 500km; motor Mercedes-Benz pentru vehicule militare, de 218 CP, Euro 3; propulsie 4x4, traversează vaduri de 1,2 m adâncime; suspensie independentă tip UNIMOG;   posibilitate de scoatere din împotmoliri cu ajutorul unui cabestan; instalaţie automată pentru stins incendiul; protecţie împotriva radiaţiilor nucleare, atacului cu arme chimice şi bacteriologice; protecţie balistică prin blindaj la carcasă şi sub roţi, nivel 2-3, la cele mai înalte standarde NATO. DINGO 2 poate fi transportat în teatrele de operaţii pe aeronave militare de transport tip C 130 Hercules, C 160 Transall, C 17 Galaxy şi A 400 M. Costurile de întreţinere ale acestuia sunt relativ mici, iar componentele sale respectă standardele europene de fabricaţie. Vehiculul DINGO 2 este modular construit, fapt ce îi permite posibilitatea de a fi echipat cu sisteme de armament şi alte mijloace sau alte facilităţi solicitate de clienţi.

Dragorul de mine pe şasiu de tanc DMT 85 M1

Tancul TR-85 (Tanc Românesc Model 1985) este un tanc principal de luptă proiectat în România, bazat pe șasiul tancului TR-77-580 (succesorul românesc al lui T-55). Varianta modernizată a acestui tanc, TR-85M1 "Bizonul", este compatibilă cu standardele NATO.După evenimentele cunoscute sub numele de "Primăvara de la Praga", Republica Socialistă România a adoptat o nouă doctrină națională de apărare. Aceasta necesita o industrie proprie de armament. În luna aprilie a anului 1968 este prezentat Consiliului de Apărare al țării un raport privind fabricarea tancurilor în România. La 13 octombrie 1972, acest raport este aprobat. Programul de fabricare în țară a unui tanc mijlociu românesc a fost demarat pe 13 mai 1974.

Tancul urma să aibă o greutate de aproximativ 40 de tone, un tun de calibru 100 mm și un motor de 800 de cai putere. Primul pas către proiectarea unui tanc românesc a fost obținerea unei licențe pentru fabricarea a 400 de tancuri T-55, adaptate însă cerințelor Armatei Române și posibilităților industriei naționale. Versiunea românească a tancului sovietic T-55 a fost denumită TR-77, fiind proiectată între anii 1974 și 1980. Varianta finală, denumită TR-77-580 (Tanc Românesc model 1977 cu motor de 580 de cai putere), a fost fabricată între 1979 și 1985. Tancul TR-77 a fost un model tranzitoriu prin care industria de armament autohtonă a căpătat experiență în fabricarea vehiculelor blindate grele.

Transportorul amfibiu blindat PIRANHA III C si IV

MOWAG Piranha reprezintă o serie de transportoare blindate pentru trupe proiectată de către firma elvețianăMOWAG (denumită din aprilie 2010 General Dynamics European Land Systems - Mowag GmbH). Primul prototip a apărut în anul 1972, cinci generații fiind proiectate și construite până în prezent. Vehiculul a fost fabricat sub licență și în alte țări, având numeroase variante. A treia generație a apărut în anul 1996 și a reprezentat un succes în Europa.Armata Română a achiziționat în anul 2007 de la firma MOWAG 31 de transportoare blindate Piranha IIIC pentru suma de 47 milioane de euro.Transportorul blindat pentru trupe (abreviat uneori TB sau TBT) este un vehicul blindat de luptă proiectat pentru a transporta trupe de infanterie pe câmpul de luptă. Transportoarele blindate sunt, de obicei, înarmate doar cu o mitralieră, deși există variante care transportă tunuri antitanc fără recul, rachete antitanc teleghidate sau mortiere. Acestea nu sunt, de obicei, concepute pentru a lua parte la o luptă directă, ci doar să efectueze manevre cu trupe spre/pe câmpul de luptă în condiții de siguranță. Armamentul din dotare este folosit de obicei în mod defensiv, iar blindajul asigură protecție doar în cazul armelor ușoare de foc ale infanteriei sau împotriva schijelor mai mici ale artileriei. Vehiculele pot avea roți (cu tracțiune integrală) sau pot fi șenilate.

Exemplele includ transportoarele blindate M113 americane, FV 432 britanice, VAB franceze (pe roți), GTK Boxer olandeze/germane și BTR-urile sovietice (pe roți). Armata Română folosește în prezent vehiculele TAB(Transportor Amfibiu Blindat), bazate pe seria BTR sovietică, pentru transportul trupelor. Mașinile de luptă ale infanteriei sunt, prin contrast, mult mai puternic înarmate și blindate, fiind concepute pentru a sprijini infanteria.

Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forțele armate convenționale în Europastipulează că: Termenul transportor blindat de trupe înseamnă un vehicul blindat de luptă care este conceput și echipat să transporte o grupă de infanterie pentru luptă și care, de regulă, este înarmat cu un armament integrat sau organic, cu un calibru mai mic de 20 mm.

Pod de asalt pe sasiu de tanc romanesc

1. Tancul românesc TR-580                – primul tanc de producţie românească
2. Tancul românesc mijlociu TR-85   – al doilea tanc de producţie românească
3. Tancul românesc mijlociu TR-85M1 – ultima realizare a uzinei
4. P125 -prototip

 Derivate pe şasiu de tanc

1. DMT-85M1 Dragor de mine pe şasiu de tanc TR-85
2. PMA-50 Pod mobil de asalt pe şasiu de tanc TR-85
   
    Activităţi după anul 1990. Modernizarea tancului TR – 85
   
   În anul 1994 se hotărăşte prin Ordinul S/M1429/31.03.1994 iniţierea "Programului de modernizare a tancului mijlociu românesc TR 85-M1- BIZONUL", iar prin Hotărârea Consiliului de Înzestrare, conform PV nr. 140/14.04.1994 acest ordin devine operativ. Începând cu anul 1996 au demarat activităţile legate de   elaborare a documentaţiilor, analiză a cerinţelor operaţionale, testare şi, în final, omologare a produselor.
   Specialiştii români în cooperare cu companii specializate din Franţa, cea mai importantă fiind MATRA DEFENSE, au elaborat şi pus în aplicare după anul 1996 programul de modernizare al tancului TR-85, rezultând tancul TR-85 M1, care este un produs compatibil cu standardele NATO. De-a lungul perioadei 1997- 2009 sunt modernizate un număr 56 de tancuri.
   Echipamentele care au intrat în programul de modernizare au fost realizate în colaborare cu importante firme în domeniu, din Occident (Aerospaţiale Matra, Sagem, Kollmorgen-Artus, Racall), precum şi cu firme din România (Electromagnetica, Faur, Elprof, UM Reşita, Aeroteh, IOR şi IOEL). În cea mai mare parte, modernizarea tancului TR 85 consta în dotarea cu aparatură electronică modernă a sistemelor de conducere a focului, atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte şi a sistemelor de detecţie şi stingere a incendiilor cu substanţe netoxice, dar constă şi în înlocuirea vechiului sistem de stabilizare cu unul acţionat electric, ceea ce îi conferă o mai bună precizie de tragere. Unul dintre elementele principale care face din TR 85 M1 o armă redutabilă pentru categoria de armament din care face parte este tunul de 100 mm, ale cărui proiectile, la distanţa de 4.000 de metri, pot penetra un blindaj gros de 350 mm.